”Latina gintă e regină
Între-ale lumii ginte mari;
Ea poartă-n frunte-o stea divină
Lucind prin timpii seculari.
Menirea ei tot înainte
Măreţ îndreaptă paşii săi.
Ea merge-n capul altor ginte
Vărsând lumină-n urma ei.”
Vasile Alecsandri, Cântecul gintei latine
Împart spațiul vital (vital se leagă cu funii de viață, nu-i așa? funiile fac noduri greu de rezolvat sau fundițe roz – ciocolatii de când cu pervertirea sintetică a tot ce înseamnă tot) cu oameni de pretutindeni. Nu cred că viața mea e aceasta, dar spațiul ăsta vital, da. Sunt ore stoarse, ore de servici, ore de a fi acolo în loc să mă aflu pe alte tărămuri. Eu am ales să fie așa, nu mă lamentez , mă minunez.
Oamenii de pretutindeni se numesc fie italinei și sunt mai mulți, fie spanioli și sunt mai mulți, fie portughezi și și ei sunt niscavai câțiva, fie o mexicancă cu origini lingvistice comune cu spaniolii. Ce mi-e dat să văd este un nedor de rădăcini. Amare amuzante ocoliri între compatrioți.
Lumea Amsterdam e departe de acasă pentru toți, măcar ipotetic.
Laboratorul forfotește, știința nu stă pe gănduri și nu așteaptă, bucatele cercetării trebuiesc pregătite repede și conștiincios. Toată lumea de aici ține, concentrată, isonul eprubetei cu experiment. Toată lumea de aici deschide zilnic biblioteci virtuale în goana după nou. Și asta e bine.
La epuizare se așează la o cafea. Meritată, amară, dulce după preferințe. Numai liniștea sau olandeza trâmbițează în jurul meu, aș fi mizat pe graiuri latine care se amalgamează în rezonanțe particulare. Posesorii limbilor soră sau limbilor de aceeași mamă se preling atingându-se numai tangențial, nu știu de ce nu li se umple fața de lumină și buza de vorbe cănd se văd intre ei.
Auzeam , de te miri unde, de români ce pleacă pe alte meleaguri și își impuținânează confluențele dintre ei. Nu credeam să fie așa. Dar și dacă ar fi fost, aș fi avut tendința să cred că ține de nație. Stau… și mă tot găndesc la concetățenii mei de laborator și la popoarele pasionale din care provin, ce i-o fi apucat să devină așa…
Nu am nici o explicație, nici nu mi-am înșurubat mintea ca să caut cu tot dinadinsul vreuna, știința tot caută și dă răspunsuri, oamenii nu trebuiesc răspunși, ei există alături de mine.
Loazette's Blog 