În acestă dimineață, în metrou, Milan mi-a povestit despre fidelitate.
”Cartea râsului si a uitării”am citit-o dintr-o suflare într-o cameră de cămin, împrumutată poate de la Chelu, poate de la Bianca, amăndoi părtașii mei întru Milan. Stăteam suflecați toți trei, la ferstre de realități diferite, recunoscând cu abilitate încă puberă atmosfera ( peisajele gri în verde și ideile despre comunism le reproduceam ușor în acei ani postrevoluționari. Dar nici unul dintre noi nu descălecasem într-o mare întâmplare a vieți lui. Cred, totuși, că aveam în noi un soi de intuiție asupra vieții care se afla în altă parte, pentru că încercam să înțelegem și pentru că atât de mult ne plăcea).
Apoi a mai fost Milan Kundera cu alte romane , la fel de ironice, la fel de bine scrise, la fel de adânci.
Dar la mine nu a mai fost Milan recitit, până acum. Astăzi dimineață, în aceeași carte a râsului și a uitării, femeia răspundea infidelității cu un soi de fidelitate barbar orientată spre putreziciunile partidului. Făcea asta în cel mai firesc mod cu putință, o puteam vedea vie în fața ochilor, nimic ieșit din comun într-o viață de om. Fragmentul e scris genial, te ia prin surpridere, e realist și profund, nu vreau sa dezvălui mai mult, cartea merită citită.
Ceea ce-mi coboară acum în minte este percepția. Dacă pe vremuri căutam să descopăr în această carte adevăruri alambicate, acum am citit-o simplu, fără să încerc să strămut personajele sau să picur esențe tari în întămplări. Oamenii sunt exact așa cum îi prezintă scriitorul, evenimentele se derulează așa cum a vrut el. Și cartea este la fel de frumoasă, poate chiar mai frumoasă.
Vine o vreme pentru toate.
eu pe kundera l-am descoperit anul trecut datorita unei lucrari de licenta. m-a fascinat, am cautat sa-l citesc tot, n-am reusit din motive obiective.
ieri eram suparata ca n-ai lasat link la comentarii sa te pot citi. azi sunt bucuroasa ca te-am gasit
eu cred ca nu trebuie sa ti faci griji, cred ca mai e vreme sa citesti cele necitite.
cat despre faptul ca nu am lasat link e ptr ca sunt neindemanateca, abia descopar cum e cu bloguirea.
multumesc de vizita
Auzi, acum ca zici…nici nu mai stiu bine: Milan ne-a marcat pe noi sau…noi pe el
…te pup mândra mea…mi-e dor de tine si mi-e dor sa “fim destepte”
)
Auzi, acum ca zici…nici nu mai stiu bine: Milan ne-a marcat pe noi sau…noi pe el
…te pup mândra mea…mi-e dor de tine si mi-e dor sa “fim destepte”
)
tu, Bianca, tu abia astept sa fim destepte impreuna si abia astept sa te vad sa mai iau parte, cu furaciune, la roadele imaginatiei tale creative
eu de mult tot imi propun sa’l citesc pe kundera si’mi pare rau ca n’am apucat deloc, dar anul asta sper sa reusesc…
Ei, Lene Barbie , nici eu nu am citit Kazuo Ishiguro si aveam indoieli daca sa ma apuc de el, pana sa fi bantuit prin blogul tau. Acum sunt convinsa ca il voi citi.
mie imi place Ishiguro rau de tot (dupa cum s’a putut remarca), dar eu una sunt foarte subiectiva cand citesc si am tot timpul tendinta sa vad partea buna a fiecarei carti, imi place sa ma agat de fiecare idee frumos scrisa. Asa ca cel mai bine e sa te convingi singura daca Ishiguro merita toate laudele mele. Eu bag mana’n foc pt. el. Si pt. Saramago, evident